Machine Learning în predicția bolii Alzheimer
Boala Alzheimer (AD) este o afecțiune neurologică progresivă și cronică care provoacă pierderea memoriei, declin cognitiv și modificări comportamentale și este principala cauză a demenței la adulții în vârstă. În prezent, există un mare interes în aplicarea învățării automate pentru a descoperi boli metabolice precum Alzheimer, care afectează o populație mare de oameni din întreaga lume, deoarece ratele de incidență ale acestora cresc într-un ritm alarmant în fiecare an. În stadiile sale incipiente, boala Alzheimer este greu de prezis, iar un tratament administrat într-un stadiu incipient este mai eficient și provoacă mai puține daune decât un tratament efectuat într-o etapă ulterioară. Pentru a face față acestei provocări, au fost folosite mai multe tehnici de Machine Learning pentru a identifica cei mai buni parametri pentru predicția bolii Alzheimer. Predicțiile bolii Alzheimer se bazează pe datele OASIS (Open Access Series of Imaging Studies), iar performanța este măsurată cu parametri precum precizie, rechemare, acuratețe pentru modelele ML.
Analiza ratei demenței pe baza sexului, Femei = 0, Bărbați = 1.
Recent, noi studii au propus noi metode
de diagnosticare a bolii Alzheimer folosind abordări de învățare automată și de
Deep Learning. Un studiu a propus o abordare multi-diagnosticabilă și
generalizabilă pentru deficiența cognitivă ușoară
(MCI) și diagnosticul bolii Alzheimer folosind RMN structural și învățarea
automată. Abordarea a fost testată pe două seturi de date: baza de date a Inițiativei
pentru boala Alzheimer (ADNI) și baza de date a proiectelor Open Access Series
of Imaging Studies (OASIS), iar clasificatorii au arătat o performanță bună cu
o acuratețe echilibrată.
BAC sau Acuratețe Echilibrată este o măsură a performanței unui model de clasificare, care ia în considerare atât numărul de adevărate pozitive, cât și numărul de adevărate negative. Acuratețea echilibrată este
utilizată în special atunci când proporția claselor din setul de date este inegală. Acuratețea echilibrată poate fi calculată ca media
aritmetică între rata de
detecție adevărată (TDR) și rata de respingere adevărată (TNR). În cazul acestui
studiu, clasificatorul "Controale sănătoase (HC) vs. boala Alzheimer"
a obținut o acuratețe echilibrată de 90,6%, ceea ce sugerează că modelul poate
clasifica cu precizie o mare parte a cazurilor, indiferent de clasa de
apartenență.
MCC sau Coeficientul de Corelație Matthew este o altă măsură a performanței modelului de clasificare, care ia în
considerare toate cele patru valori din matricea de confuzie (true positives,
false positives, true negatives și false negatives). MCC poate fi folosit
pentru a evalua capacitatea modelului de a face predicții corecte și
echilibrate între toate clasele. MCC poate varia de la -1 la +1, unde +1 indică
o corelație perfectă între predicțiile modelului și etichetele reale, 0 indică o performanță aleatoare,
iar -1 indică o corelație inversă perfectă între predicțiile
modelului și etichetele reale. În acest studiu, clasificatorul "Controale
sănătoase (HC) vs. boala Alzheimer" a obținut un coeficient de corelație
Matthew de 0,811, ceea ce sugerează o corelație
puternică și pozitivă între predicțiile
modelului și etichetele reale.
În ceea ce privește clasificatorul
"HC vs. MCI vs. boala Alzheimer", acesta a obținut o acuratețe
echilibrată de 62,1%, ceea ce indică faptul că modelul poate clasifica cu
precizie doar o parte din cazuri. În plus, acest clasificator a obținut un
coeficient de corelație Matthew de 0,438, care sugerează o corelație moderată între predicțiile
modelului și etichetele reale.
Clasificatorii
s-au generalizat bine atât în seturile de date, cât și în protocoale, iar
caracteristicile hipocampului au fost cei mai puternici contribuitori la
deciziile de clasificare.
Linia 1: Un subiect sănătos
Linia
2: Un subiect cu MCI (deficiența cognitivă ușoară) care s-a transformat în Alzheimer după 3 ani
Linia
3: Un bolnav de Alzheimer
Alt studiu a propus un algoritm de învățare profundă care folosește fotografii retiniene
pentru a detecta boala Alzheimer. Algoritmul a fost antrenat, validat și testat
într-un studiu mare retrospectiv, multicentric caz-control, folosind date din
11 studii care au recrutat pacienți cu boala Alzheimer-demență și persoane fără
boală din diferite țări.
Modelul bilateral de învățare profundă
este o metodă de învățare automată care folosește
două rețele neuronale pentru a efectua o sarcină specifică. În cazul acestui studiu, algoritmul de învățare profundă
a fost folosit pentru a detecta boala Alzheimer prin analiza imaginilor
retiniene. Fotografiile retiniene sunt imagini
ale retinei ochiului, care pot fi analizate pentru a detecta semne ale bolii Alzheimer.
Studiul menționat a folosit această tehnică pentru a dezvolta un algoritm de învățare
profundă care poate detecta boala Alzheimer cu o acuratețe semnificativă.
Figura (A): Reprezentarea retinei.
Figura (B): Retina unui subiect sănătos.
Figura (C): Retina unui bolnav de Alzheimer.
În figura (C) se observă că subiectul are o rețea vasculară retiniană mai rară și vase retiniene mai sinuoase,
comparativ cu subiectul normal din punct de vedere cognitiv.
Algoritmul antrenat folosind date din
cele 11 studii a avut o acuratețe cuprinsă între 79,6% și 92,1%, ceea ce înseamnă că a reușit să identifice corect între 79,6% și 92,1% dintre participanții cu boala Alzheimer. De
asemenea, algoritmul a obținut un scor AUROC între 0,73 și 0,91. AUROC reprezintă
o prescurtare pentru "Aria de sub curba caracteristică de funcționare a receptorului", o măsură a performanței unui model de clasificare binară. Acesta
indică capacitatea unui model de a face distincția între două clase, precum pacienții cu boala Alzheimer și cei fără această
boală, prin evaluarea raportului dintre
rata de detectare a bolnavilor și rata de detectare a sănătoșilor.
Modelul a reușit să diferențieze între participanții care au avut amiloid β pozitivi și
cei care au avut amiloid β negativi. Pacienții
cu amiloid β pozitivi și cu amiloid β negativi reprezintă două categorii de participanți în studiu.
Amiloidul β este o proteină asociată cu boala Alzheimer, iar
participanții care au avut amiloid β pozitivi au prezentat niveluri ridicate
din această proteină în creier, indicând un risc mai mare
de a dezvolta boala Alzheimer. În schimb, participanții amiloid β negativi nu
au prezentat niveluri ridicate ale acestei proteine în creier.
Faptul
că modelul a reușit să diferențieze între
aceste două categorii de participanți sugerează că algoritmul poate fi folosit
pentru detectarea acestui biomarker specific pentru boala Alzheimer. În plus, performanța discriminativă a modelului a fost îmbunătățită și la pacienții cu boli oculare și diabet, fapt
care sugerează că algoritmul poate fi util în detectarea precoce a bolii
Alzheimer la aceste categorii de pacienți.
Schemele de clasificare propuse în
aceste studii pot fi utilizate de clinicieni pentru a diagnostica boala
Alzheimer și au potențialul de a reduce ratele anuale de mortalitate ale bolii
Alzheimer în diagnosticul precoce cu acești algoritmi ML. În timp ce primul studiu utilizează RMN structural și învățarea
automată, al doilea studiu propune utilizarea fotografiilor retiniene și a învățării profunde. Ambele abordări au puncte forte și
puncte slabe diferite și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a compara
performanța și fezabilitatea lor în setările din lumea reală. Cu toate acestea,
scopul final este de a dezvolta un instrument de diagnostic fiabil și precis
care poate detecta boala Alzheimer devreme și poate informa deciziile clinice
pentru managementul bolii și alegerile terapeutice.
Surse:
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpubh.2022.853294/full
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fnagi.2019.00220/full
https://www.nature.com/articles/s41598-018-29295-9
https://alzres.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13195-022-01047-y
https://www.thelancet.com/journals/landig/article/PIIS2589-7500(22)00169-8/fulltext
https://jnnp.bmj.com/content/92/9/983
Comentarii
Trimiteți un comentariu